Despre fobii

Am decis sa dedic 3 postari pe blog unor teme profund personale si pe care le am in minte de ceva vreme. Prima postare in acest sens a fost cea anterioara.
What's your worst nightmare? este ideea de la care pleaca multe filme horror. In fiecare dintre noi exista o umbra a tuturor frustrarilor, complexelor, reminiscentelor nefericite din trecut , umbra din care se dezvaluie treptat teama care poate cu usurinta atinge apogeul fobiei. Fobia devine astfel un necunoscut atotcuprinzator in fata caruia orice tentativa umana de descifrare devine inutila, inconsecventa si ineficace de unde apare blocajul total in care se regaseste omul pus fata in fata cu obiectul fobiei sale.
Totusi, o distinctie trebuie facuta intre fobia materiala si cea abstracta. Fobia materiala este palpabila, limitata in timp si spatiu la obiectul care o determina( paianjen, spatiu ingust etc) pe cand fobia abstracta se regaseste exclusiv la nivelul psihicului persoanei, fara o transpunere tangibila in realitatea concreta.
What's your worst nightmare? al meu este singuratatea. As prefera sa incremenesc stupid in fata unui gandac de bucatarie decat sa incerc noaptea sa acopar goliciunea care imi asurzeste cinica sufletul. Daca in cazul gandacului ai putea sa-l iei in mana, sa vezi ca este inofensiv si la fel de temator in fata gigantului precum esti tu in fata acelei creaturi cu antene, in cazul singuratatii este imposibil sa o cuprinzi. Stii ca ea exista sau poate exista si mai degraba aceasta proiectie viitoare a singuratatii este infricosatoare.
Desi am constientizat acest spin existential de la o varsta destul de frageda, nu am fost niciodata adepta unei socializari de masa. Mi-am ales prietenii cu cea mai mare grija pentru a ma asigura pe cat posibil de constanta prezentei lor in viata mea. Si avand in vedere tendinta mea aproape masochista spre drumuri prapastioase, mi-am ales prieteni care sa stie mereu cand sa ma ia de mana si sa ma readuca pe o poteca sigura. Aceasta fobie intepatoare m-a impins spre destule alegeri ciudate, nepotrivite uneori chiar frivole dar am avut sansa de a fi trezita mereu la realitate de catre cineva apropiat.
De multe ori ma gandesc cum ar fi sa existe un photoshop pentru suflet, care sa-i stearga imperfectiunile printr-un simplu click, sa-l transforme in suflet de copil pentru ca cea mai puternica fiinta este cea care nu se teme iar sufletul unui copil nu este umbrit de nicio frica, poate asa as scapa de teama mea de singuratate.