pantofi, genti, rochii, ruj, coifura(hairstyle), baiatul care urca scarile, fiinta respingatoare de sex feminin care le coboara, hihihi, hahaha, vaaaii ce bine iti sta parul, vai ce hainute am vazut in mall, hai in plaza la shopping weekendul asta, ahhhhhhhhhhhhhhhhhhh!!!!
Gata, indemn la revolta absoluta impotriva plasticului social in care ne infundam. Ma simt sufocata de superficialitatea care inoata vesela si topaitoare in jurul meu. Imi doresc ceva mai mult de la oameni decat discutii insipide despre nimicuri stupide. Recunosc ca imi place sa ma imbrac bine, sa imi asortez pana la extrem tinuta dar nu vreau sa ajung sa-mi folosesc neuronii in scopuri exclusiv estetice. Mi-e teama ca la un moment dat vocabularul meu se va rezuma la cateva sute de cuvinte tehnice(fashionable-tehnice) plus alte cateva prepozitii, articole de legatura.
Ma intreb cate persoane mai exista si doresc sa poarte o conversatie despre Dumnezeu, despre ce este nimicul sau daca putem folosi "a fi" pentru definitia lui, despre cerul care geme de greutatea stelelor in timp ce stau pe spate pierzandu-se in noapte si in atata cer...
Dau mall-ul pentru a ma plimba pe o carare de munte, pentru a simti natura asa simpla si frumoasa cum este ea si nu cum se vede din spatele unui geam. Imi place sa-mi folosesc picioarele si mintea pentru a absorbi toata spledoarea unei paduri fara ca momentul meu de pace si simtire sa fie bruiat de zumzetul vreunei "pisi" care se plange constant ca am tarat-o prin chinuri infernale in loc sa pluteasca in raiul celor 4 roti cu clima.
Uneori mi-e teama ca ma voi pierde cu totul in aceasta mare de plastic si ca nu-mi voi mai pune nicio intrebare complicata, ca neuronii mei isi vor da demisia si vor parasi un creier aplatizat din lipsa de spatiu printre atatea ganduri complexe legate de cumparaturile de sambata asta...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu