Cine sunt Eu?

Verbul "a fi" conjugat la indicativ prezent cred ca surprinde cel mai bine semnificatia Eu-ului. Cine sunt Eu? Este gresit sa vezi persoana a 3-a plural in acel sunt? Teoretic, daca iti pui Intrebarea, raspunsul ar trebui sa constea intr-o analiza a sinelui, o intelegere intima a personalitatii. Dar personalitatea este arborescenta. Trunchiul este fiinta unitara din care izvorasc toate celelalte subtilitati care o determina la exterior. Nu mai cred in ideea de masca pe care oamenii o poarta in diverse imprejurari. Nu cred ca exista o stare naturala a Eu-lui dincolo de momentul nasterii. In varianta cea mai simplista exista un Eu alfa, social, si un Eu beta, meditativ. Eu-l beta care se manifesta in momentele de singuratate este cel mai adesea considerat cel natural, dincolo de luminile vietii sociale cand omul poate sa faca orice. Dar Eu-l beta nu este si el o forma data de primele valori pe care omul le intalneste in viata? Eu-l beta este rezultatul mimetismului infantil si nu poate exista pur si simplu pentru ca exista fiinta.

Nu inteleg de Eu-l alfa este considerat artificial. Masca este blamata prin prisma comportamentului diferit al omului in diversele medii prin care trece. Dar cu prietenii nu este tot Eu, cu familia nu este tot Eu, cu iubitul/a, colegii de serviciu? Pentru ca e vorba de conturul dat de circumstantele unei morale de grup Eu-l se dizolva si devine o poleiala? Fals. Pus si simplu este vorba de alt Eu, sau Eu-l adaptat, flexibil. Chiar si oamenii cei mai putin evoluati cad prada unei minime disocieri a Eu-lui. Doar pentru ca omul este capabil de diversitate manifestationala nu inseamna ca omul este superficial cum nici omul privit in singuratate nu se poate considera omul natural.

Da, in fiecare exista anumite trasaturi perfect inflexibile care ajuta la unitatea trunchiului pentru a nu se ajunge la dubla personalitate dar dincolo de asta, Eu-l este valabil in fiecare context, este altul in fiecare cadru al peliculei denumite viata si este doar persoana 1 singular pentru ca fiecare om este unic.

Remediu impotriva depresiilor de sfarsit de an

Ce faci cand stii ca maine e revelionul dar nu ai nici un chef, ai probleme cu munca, locuiesti cu prietenul care nu vrea sa iti spui ca esti iubita lui si care ar face orice altceva decat sa petreaca ultima zi a anului cu tine, ati devenit ca niste straini si in cea mai mare parte a timpului dormiti spate in spate, sarutul de noapte buna a migrat si el spre culcusuri mai senine, tentativele de comunicare se lovesc de raspunsuri seci, te trezesti dimineata plangand, mai plangi si seara inainte sa adormi uneori, incerci sa-i desenezi in paint cum te simti si nevoia imensa de afectiune pe care o ai si te intreaba daca esti de la spitalul 9?

Foarte simplu, ai nevoie de o cutie de bomboane de ciocolata(fara regrete calorice), o sticla de vin rosu dulce si o comedie romantica absolut stupida. Dupa ce amesteci ingredientele si le consumi integral poti sa te bagi in pat si a doua zi intreaga depresie va trece ca prin minune in oricare din cele trei variante posibile:

a. te trezesti cu o durere infernala de cap care anihileaza prin comparatie orice alt tip de durere pana seara cand trebuie sa te intalnesti cu prietenele pentru noaptea cea mare si oricum ele te fac sa te simti perfect;

b. te trezesti ca un nou nascut, plina de energie, gata pentru o noua sesiune de taebo matinal si pentru seara de distractie cu fetele care urmeaza;

c. te trezesti langa el si-ti dai seama ca sigur nu e the one si ca oricat de frica ti-ar fi de singuratate si singuratatea in doi e acelasi lucru asa ca ii strangi toate hainele si le arunci vesela pe geam.

Daca intre timp intervine vreo schimbare majora de comportament masculin fie esti in coma alcoolica(nu toata lumea rezista la o sticla de vin), fie l-au rapit extraterestri(atata timp cat nu are o tenta verzuie si patru brate e ok), fie chiar si-a dat seama ca te iubeste cu adevarat, ca te vrea alaturi de el si cu un mic efort reciproc poate iesi o omleta buna din voi doi.

Urez tuturor o varianta b asezonata cu o perfecta omleta de cuplu!

P.S.: alcoolul in exces dauneaza grav sanatatii

Dumnezeu si manelele

O ora inoportuna pentru scris dar gandul care mi s-a pironit intre urechi vrea atat de mult sa iasa incat nu se poate altfel.

Povestea pe scurt: trebuind sa ma intorc acasa dupa ora de "nani" a ratb-ului s-a hotarat ca voi fi livrata de catre o persoana din afara grupului de prieteni dar pe care cineva o cunostea suficient incat sa fie sigur ca pachetul va ajunge cu bine la destinatie.

Moment declansator: respectiva persoana binevoitoare asculta manele si era genul de om care transpira la fiecare propozitie coerenta pe care o bajbaie. Avand in vedere postura de om pentru care se ocoleste trei sferturi din oras petru a fi dusa acasa nu mi-am permis sa-i cer sa schimbe muzica dar nici nu cred ca avea vreun sens pentru ca nu sunt sigura ca stia/avea la dispozitie, ca sa nu fiu rea, prea multe genuri muzicale. Asa ca am inceput sa observ agitata interiorul masinii cand, deodata, am dat ochi in lant cu multiple snururi, margele toate terminandu-se cu o cruce de diferite dimensiuni.

Gandul: oare manelistii sunt mai aproape de credinta, de Dumnezeu avand in vedere ca majoritatea au cruci care flutura pe langa oglinda retrovizoare? Sa fie maneaua salvarea sfanta a neamului de pacatosi asigurand aplicabilitatea textului biblic "fericiti cei saraci cu duhul"? Da, manelele te spala pe creier, cu accent pe circumvolutiuni. Maneaua face k.o. arielul.
Sa fie asta motivul pentru omniprezenta simbolului religios alaturi de nu mai putin celebrul brad odorizant(aceste doua elemente nu pot trai separat in viata manelistului)? Sau este crucea un fel de accesoriu hip al subculturii? Presupun ca si credinta poate sa fie trendy daca este placata cu aur si are diametrul cablurilor de sustinere de pe jepii mici, ah si bineinteles, daca se regaseste in cat mai multe exemplare si modele dar neaparat trebuie sa fie o credinta spanzurata de oglinda retrovizoare si o credinta cu bradut frumos mirositor.

i'm from plastic

pantofi, genti, rochii, ruj, coifura(hairstyle), baiatul care urca scarile, fiinta respingatoare de sex feminin care le coboara, hihihi, hahaha, vaaaii ce bine iti sta parul, vai ce hainute am vazut in mall, hai in plaza la shopping weekendul asta, ahhhhhhhhhhhhhhhhhhh!!!!
Gata, indemn la revolta absoluta impotriva plasticului social in care ne infundam. Ma simt sufocata de superficialitatea care inoata vesela si topaitoare in jurul meu. Imi doresc ceva mai mult de la oameni decat discutii insipide despre nimicuri stupide. Recunosc ca imi place sa ma imbrac bine, sa imi asortez pana la extrem tinuta dar nu vreau sa ajung sa-mi folosesc neuronii in scopuri exclusiv estetice. Mi-e teama ca la un moment dat vocabularul meu se va rezuma la cateva sute de cuvinte tehnice(fashionable-tehnice) plus alte cateva prepozitii, articole de legatura.
Ma intreb cate persoane mai exista si doresc sa poarte o conversatie despre Dumnezeu, despre ce este nimicul sau daca putem folosi "a fi" pentru definitia lui, despre cerul care geme de greutatea stelelor in timp ce stau pe spate pierzandu-se in noapte si in atata cer...
Dau mall-ul pentru a ma plimba pe o carare de munte, pentru a simti natura asa simpla si frumoasa cum este ea si nu cum se vede din spatele unui geam. Imi place sa-mi folosesc picioarele si mintea pentru a absorbi toata spledoarea unei paduri fara ca momentul meu de pace si simtire sa fie bruiat de zumzetul vreunei "pisi" care se plange constant ca am tarat-o prin chinuri infernale in loc sa pluteasca in raiul celor 4 roti cu clima.
Uneori mi-e teama ca ma voi pierde cu totul in aceasta mare de plastic si ca nu-mi voi mai pune nicio intrebare complicata, ca neuronii mei isi vor da demisia si vor parasi un creier aplatizat din lipsa de spatiu printre atatea ganduri complexe legate de cumparaturile de sambata asta...

Despre fobii

Am decis sa dedic 3 postari pe blog unor teme profund personale si pe care le am in minte de ceva vreme. Prima postare in acest sens a fost cea anterioara.
What's your worst nightmare? este ideea de la care pleaca multe filme horror. In fiecare dintre noi exista o umbra a tuturor frustrarilor, complexelor, reminiscentelor nefericite din trecut , umbra din care se dezvaluie treptat teama care poate cu usurinta atinge apogeul fobiei. Fobia devine astfel un necunoscut atotcuprinzator in fata caruia orice tentativa umana de descifrare devine inutila, inconsecventa si ineficace de unde apare blocajul total in care se regaseste omul pus fata in fata cu obiectul fobiei sale.
Totusi, o distinctie trebuie facuta intre fobia materiala si cea abstracta. Fobia materiala este palpabila, limitata in timp si spatiu la obiectul care o determina( paianjen, spatiu ingust etc) pe cand fobia abstracta se regaseste exclusiv la nivelul psihicului persoanei, fara o transpunere tangibila in realitatea concreta.
What's your worst nightmare? al meu este singuratatea. As prefera sa incremenesc stupid in fata unui gandac de bucatarie decat sa incerc noaptea sa acopar goliciunea care imi asurzeste cinica sufletul. Daca in cazul gandacului ai putea sa-l iei in mana, sa vezi ca este inofensiv si la fel de temator in fata gigantului precum esti tu in fata acelei creaturi cu antene, in cazul singuratatii este imposibil sa o cuprinzi. Stii ca ea exista sau poate exista si mai degraba aceasta proiectie viitoare a singuratatii este infricosatoare.
Desi am constientizat acest spin existential de la o varsta destul de frageda, nu am fost niciodata adepta unei socializari de masa. Mi-am ales prietenii cu cea mai mare grija pentru a ma asigura pe cat posibil de constanta prezentei lor in viata mea. Si avand in vedere tendinta mea aproape masochista spre drumuri prapastioase, mi-am ales prieteni care sa stie mereu cand sa ma ia de mana si sa ma readuca pe o poteca sigura. Aceasta fobie intepatoare m-a impins spre destule alegeri ciudate, nepotrivite uneori chiar frivole dar am avut sansa de a fi trezita mereu la realitate de catre cineva apropiat.
De multe ori ma gandesc cum ar fi sa existe un photoshop pentru suflet, care sa-i stearga imperfectiunile printr-un simplu click, sa-l transforme in suflet de copil pentru ca cea mai puternica fiinta este cea care nu se teme iar sufletul unui copil nu este umbrit de nicio frica, poate asa as scapa de teama mea de singuratate.

Despre privilegii

Sunt un om favorizat de legile nescrise ale norocului material desi foarte rar ma lovesc de aceasta concluzie. Cel mai recent moment de iluminare l-am trait ieri cand ma intorceam pe la aproape 5 dimineata de la pseudo-jobul meu. Asteptand somnoroasa si oarecum iritata culoarea verde a semaforului mi-am aruncat un ochi plictisit in statia de tramvai. Acela a fost momentul in care mi-am pierdut orgoliul si mi-am risipit dorintele desarte in privirea unei femei care astepta tramvaiul pe bancuta. M-am rusinat de nemultumirea mea cu privire la haine, masina, iesiri etc in urma acestui spectacol antagonic dintre frigul si nesiguranta noptii in care se afla femeia si plictisul si razvratirea mea copilareasca din spatele unor geamuri usor aburite de caldura.
Nu sunt genul de om de la care un cersetor ar putea stoarce o lacrima insa demnitatea pe care femeia o afisa asteptand acel tramvai in intuneric si mai ales sub apasarea unui frig chinuitor mi-a dat o lectie neasteptata de umilinta si de recunostinta pentru tot ceea ce am, ce sunt, pentru toate certitudinile fericite din viata mea.
Nu voi cunoaste niciodata femeia cu haina maro insa ii multumesc pentru ca m-a facut sa simt ca inca mai am suflet, pentru ca m-a adus cu picioarele pe pamant chiar si pentru cel mai scurt rastimp.

Puncte cardinale

Eu sunt nordul iar tu esti sudul, imi bantui visele in viziuni halucinante de iubire si de dor. Contemplu calea ce se asterne intre noi, aceeasi, liniara dar care ne separa destinele. Tu esti lumina care imi arde intunericul dar plusul si minusul sunt sortite a se devora pana la pieire.
Lumea s-a rotit iar crezul de ieri a devenit pulberea peste care calc azi. Am fugit din calea ta pentru delirul simturilor. Am devenit tarfa prezentului pentru ca sublimul m-a infricosat. Principiul mi-a parasit sufletul si nu se va intoarce pana ce nu imi voi hrani betiile, pana ce nu imi voi plange toata sila tenebroasa.
Si atunci tu te vei intrupa in alt inger, echilibrul se va asterne iar lumina imi va spala sufletul murdar si voi iubi din nou...