Eu sunt nordul iar tu esti sudul, imi bantui visele in viziuni halucinante de iubire si de dor. Contemplu calea ce se asterne intre noi, aceeasi, liniara dar care ne separa destinele. Tu esti lumina care imi arde intunericul dar plusul si minusul sunt sortite a se devora pana la pieire.
Lumea s-a rotit iar crezul de ieri a devenit pulberea peste care calc azi. Am fugit din calea ta pentru delirul simturilor. Am devenit tarfa prezentului pentru ca sublimul m-a infricosat. Principiul mi-a parasit sufletul si nu se va intoarce pana ce nu imi voi hrani betiile, pana ce nu imi voi plange toata sila tenebroasa.
Si atunci tu te vei intrupa in alt inger, echilibrul se va asterne iar lumina imi va spala sufletul murdar si voi iubi din nou...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu