Puncte cardinale

Eu sunt nordul iar tu esti sudul, imi bantui visele in viziuni halucinante de iubire si de dor. Contemplu calea ce se asterne intre noi, aceeasi, liniara dar care ne separa destinele. Tu esti lumina care imi arde intunericul dar plusul si minusul sunt sortite a se devora pana la pieire.
Lumea s-a rotit iar crezul de ieri a devenit pulberea peste care calc azi. Am fugit din calea ta pentru delirul simturilor. Am devenit tarfa prezentului pentru ca sublimul m-a infricosat. Principiul mi-a parasit sufletul si nu se va intoarce pana ce nu imi voi hrani betiile, pana ce nu imi voi plange toata sila tenebroasa.
Si atunci tu te vei intrupa in alt inger, echilibrul se va asterne iar lumina imi va spala sufletul murdar si voi iubi din nou...

lumina de la fereastra

Cand m-am dezmeticit din somnul de dimineata primul gand a fost sa ma arunc intr-o tirada de nemultumire cu privire la uratenia sufleteasca a omului matur din cauza unor experiente recente cel putin dezagreabile. Dar asteptand ca biscuitele de ciocolata sa se inmoaie in cana de lapte cald am aruncat un ochi pe fereastra ca sa descopar ca soarele, batand printre frunzele copacului din fata bucatariei, a reusit sa creeze o inimioara de lumina. O forma de puritate atat de naturala si incoruptibila pur si simplu mi-a indulcit gadurile si mi-a salvat intreaga dimineata si mi-am dat seama ca mizeria umana nu e ubicua si ca, desi majoritara, mai exista sentimente naive care se ridica deasupra ei.
Mi-e dor sa ma indragostesc si sa am fluturi in stomac. Dupa ultimul long run totul s-a desfasurat dupa un plan bine determinat cu o precizie rece de chirurg. Ieri ma intrebam daca nu cumva mi-am sigilat inima prea bine, sau poate e doar din lipsa persoanei potrivite... E minunat sa daruiesti si sa primesti iubire chiar cu riscul de a pierde mai tarziu, iubirea este un paradox, este o forta impresionanta dar delicata si blanda in acelasi timp.
Si cand ma gandesc ca totul a pornit de la o inimioara de lumina...