The secret- pentru jumatatea goala a paharului

Oricate miscari de arte martiale ai folosi impotriva jumatatii goale a paharului, si chiar daca te legi la ochi, la un moment dat in viata se va intampla sa dai nas in nas cu ea. Pentru acele momente in care viata isi arata latura sadica exista un documentar "The secret". Nu stiu daca a fost vreodata difuzat la tv, dar se gasesete usor prin metode la limita legalitatii internautice.
The secret este un fel de american pop culture meets teoria universului dirijat de forta volitionala umana a lui Coelho. Intr-un fel sau altul lumea care ne inconjoara este creatia propriei vointe. Nu exista accidente si nu exista ghinion ci doar o imaginatie prost directionata. Bazandu-se pe "ai grija ce iti doresti pentru ca s-ar putea intampla", The secret atinge nivelul urmator in care respectivul lucru sigur o sa se intample. Este un documentar care iti reda optimismul si capacitatea de a crede in propriile forte, iar intr-un sens cam "dilatat" iti reda speranta, te face sa te gandesti la exact ceea ce iti doresti in sens pozitiv.
Puterea autosugestiei rezoneaza cu mediul inconjurator la nivel metafizic, exteriorul modelandu-se dupa viata ta interioara. Chiar daca nu reuseste sa te convinga absolut deloc, The secret are cel putin puterea de a te scoate dintr-o stare de pesimism pentru a reveni pe linia de plutire. Nu este in nici un caz o lobotomie a neuronilor, spalare pe creier in genul unei comedii absolut stupide. Doar te invata ca cel mai bine e sa "Think pink" : daca nu pentru indeplinirea tuturor dorintelor macar pentru propria sanatate.

Obiectivarea sufletului

Da, avem idei, planuri, imaginatie dar tot ceea ce se petrece in mintea noastra are scopul precis de a se transforma intr-o experienta exterioara. Idealurile s-au transformat in target-uri, dead-line. Abstractul s-a profanizat intr-atat incat ne golim pe interior pentru a trai totul in exterior. Apoi incepem sa simtim un anumit gol, o nemultumire misterioasa si ascutita. Boala omului modern, urban este concretul material in care ne imbracam de buna voie. Uneori e greu sa ignori sunetului golului interior.
Poate trec doar printr-o pasa proasta si mi se pare ca viziunea ideala si naiva a prieteniei, iubirii a ramas doar pentru poetii romantici sau melodiile vechi de la Vama Veche. In ziua de azi nu mai facem dragoste ci sex, frivolitatea modernului se numeste emancipare, iar omul si-a obiectivat sufletul pe care nu-l mai cauta in sine ci in fata psihologului menit sa-i rezolve problemele cu societatea.
La varsta mea nu ar trebui sa caut solutii serioase, dar se pare ca nu ma pot abtine de la a nutri ceva serios desi pare ceva absolut intangibil...Poate trebuie sa mai cresc, sa mai astept, sau poate e doar un ideal...

odisee pe 2 roti

Weekendul trecut s-a desfasurat conform unui scenariu semi-hollywoodian motorizat. incercarea de a ajunge la cheia a fost un fel de incercare a lui praslea in 3 acte. prima incercare a aparut chiar la inceputul drumului sub forma de ploaie torentiala de vara care in lipsa unui acoperis de masina se traduce prin "ud pana la chiloti(inclusiv)". Pasul urmator a fost un copac imens rapus de mai sus amintita ploaie care se intindea acaparator pe toata soseaua. Noroc cu santurile laterale, scor 1-1 motor-masina. Ultimul test de aptitudine a fost aproape de cheia, pe serpentine unde visul multor fani ai berii se poate considera implinit. Un tir cu bere nu a mai avut rabdare pana la destinatie si s-a deschis pe drum, lasand in urma o imensitate de sticle sparte si un nou format parau de bere. Lipsea o cana pentru a culege minunea serpuitoare. Triumful moto a fost desavarsit, strecurandu-se abil printre sticle, iarba si masini.
Partea cea mai interesanta a fost pe serpentine, in curbe inguste...Un sentiment de placere absoluta, de putere, de extaz...Priceless. Nu cred sa existe drum mai fascinant decat cel pe 2 roti, microbul s-a instalat in mod definitiv si iremediabil...